Parintele Trandafir, om cu multa carte, ajunge preot in satul natal, in Butucani, avand enoriasi cu dare de mana, dar nu ramane acolo nici doi ani din cauza severitati sale prea morale. El spunea ba satenilor, ba protopopului, tot ce avea pe inima, astfel ca este mutat intr-o alta localitate, numita Saraceni, o asezare inchisa intre munti, pe unde isi facuse albie un parau, ramas fara apa aproape intregul an. Satul arata jalnic:casele sunt rasfirate, n-au garduri, dar nici hornuri. Dorind sa-i indrepte, parintele Trandafir le tine duminica saracenilor predici. Satenii nu se schimba, si-atunci parintele incepe cu ocara, cu luarea in ras si il poreclesc Popa Tanda. Ei se duc la protopop si la episcopie si cer alt preot pentru satul lor. Popa Tanda incepe sa munceasca din rasputeri pentru ridicarea materiala a satului, dandu-se pe sine drept model de energie civica si de tarie morala.