O poveste plina de invataminte, in cel mai autentic grai moldovenesc , despre cum se confectIoneaza o camasa. Cum apare ea si cata munca este necesara pentru a iesi produsul finit. O poveste moralista si in care se vorbeste despre harnicia taranului roman.

Povestea unui om simplu, taran, fara multa carte , dar pe care l-a inteleptit greutatile vietii. La una din adunarile divanului, la care era dezbatuta problema Unirii Tarii Romanesti cu Moldova, Cuza Voda asculta cum aces tom simplu le dadea lectii de istorie si politica unor oameni cu scoli inalte. Pentru patriotismul sau, batranul Ion este raspaltit cu doua fisicuri de napoleoni de catre Cuza Voda.

Ivan , un ostas rus , se intalneste cu doi cersetori care ii cer niste bani, fara sa stie insa ca acestia erau Sfantul Petru si Dumnezeu. Ivan le da cele doua ruble pe care le mai avea in buzunar. Dumnezeu , vazand milostenia lui, ii inapoiaza cele doua ruble si ii da o tolba magica, cu care va speria iadul. Va trebui sa aleaga intre rai si iad si trece printr-o gramada de peripetii.

„ Un sfert de ceas pana la hanul lui Manjoala... de-acolea, pana-n Popestii de sus, o postie: in buiestru potrivit, un ceas si jumatate (...). Acu sunt sapte trecute: al mai tarziu pana la zece, sunt la pocovnicu Iordache". in timp ce-si calcula astfel distantele, calaretul vede „ca la o bataie buna de pusca" hanul lui Manjoala si se grabeste sa ajunga acolo. Este intampinat de Marghioala, vaduva lui Manjoala, si simte prezenta Necuratului. Tot felul de intamplari ciudate il vor face pe drumetul nostru sa necesite purificare timp de patruzeci de zile la un schit. Mult mai tarziu, naratorul afla ca hanul a ars, iar hangita si-a gasit sfarsitul in flacari.

Mos Ion Roata si alti tarani participa la o adunare la inceputul anului 1857.Era dezbatuta problema realizarii Unirii Moldovei cu Tara Romaneasca. Boierii, dorind sa fie siguri pe voturile taranilor, cauta sa le vorbeasca despre aceasta problema importanta pentru viitorul Moldovei. Mos Ion Roata ii va da o lectie de viata boierului.

O poveste plina de haz, in care un om ,pe nume Nichifor, povesteste cum a primit porecla sub care toti oamenii il cunosc : Nichifor Cotcariul sau Nichifor inselatorul. Peste ani, la un pahar de vin, chiar Nichifor avea sa ii povesteasca unui prieten cum a primit aceasta porecla si cum a reusit sa o insele pe jupaneasa Maria.

Povestea unui taran, pe nume Neagoe, care dupa ce se casatoreste devine tot mai sarac. Sotia lui statea toata ziua si toata noaptea pe un tron. Cu toate ca muncea cat era ziua de lunga, bietul Neagoe era urmarit de ghinIon si saracia se instalase in casa lui. Vecinii au incercat sa-l ajute insa degeaba. Sotia sa ii spuse ca vrea sa faca un copil. La botezul copilului, nasul de botez un cioban harnic ii daruieste finului sau o oaie. Nasul insa ii spuse ca va avea el grija de oita astfel ca , dupa un timp nasul ii trimite finului sau lana de la oita, apoi branza. Neagoe a mai trait o iarna cu Saracia in casa. Vara urmatoare, oaia a fatat un mielut si in loc de o lana i-a adus ciobanul doua lane si branza de doua ori mai multa asa ca incet-incet Saracia a fost nevoita sa fuga din casa lui Neagoe si in scurt timp ajunge un om fruntas al satului.

In asteptarea diligentei si prins intr-o criza de friguri, Leiba Zibal, hangiul evreu din Podeni, isi aminteste cum a schimbat felurite meserii pana cand a murit fratele nevestei sale, Sura, si au mostenit hanul.Chiar daca aveau un trai indestulat, nu se bucurau nici de sanatate, nici de liniste. Oamenii ii batjocoreau, ii ocarau, ii amenintau. Cel mai rau era badea Gheorghe. Il luase in slujba in urma cu o vreme, fiindu-i mila de el, îi spusese ca abia iesise din spital. Omul insa era brutal, lenes, obraznic si hot. Cand a amenintat-o pe Sura, apoi a asmutit un caine asupra celui mic, a lui Strul, Leiba l-a scos din slujba. Gheorghe n-a vrut săa plece si poate l-ar fi și lovit pe Leiba, daca nu ar fi venit tocmai atunci niste musterii. Pleca, amenintandu-l ca se va intoarce de Paste, in noaptea Invierii.

Evocarea preotului Isaia Duhu, preot pe care scriitorul Ion Creanga l-a indragit foarte mult. Nascut in judetul Iasi, Popa Duhu este reamintit inca din timpul seminarului de la Socola si pana cand isi da sufletul la Biserica din cartirul Tatarasi , Iasi. Aflam cum a primit si porecla de “Popa Duhu”.

Un om insurat traia in aceeasi casa cu soacra sa. Nevasta lui ,care avea un copil micut, era cam proasta si nici soacra nu era prea departe.Intr-una din zile, omul iese din casa cu treburi ca orice om iar nevasta lui dupa ce spala copilul il imbraca si ii daduse sa manance, il puse in albie langa soba caci era iarna apoi il leagana si il dezmierda pana ce il adormi.Dupa ce copilul a adormit statu ea putin pe ganduri si a inceput sa planga dupa care a inceput sa strige ca ii va muri copilasul. Mama ei,care torcea dupa horn, cuprinsa de spaima arunca fusul din mana si sari, dupa care o intreaba ce are. Fata ii raspunde ca copilul ei va muri deoarece drobul cel de sare de pe horn are sa-l tranteasca matza drept in capul copilului si o sa l omoare.Pe usa apare si tatal copilului infometat si vai si amar de el si le intreaba ce au patit iar ele incepu a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. Barbatul le asculta si nu ii venea sa creada cata prostie ascundeau atat sotia cat si soacra-sa.Se hotaraste sa plece in toata lumea si de va mai gasi asa proaste, el se va mai intoarce in casa si daca nu va mai gasi nu se va mai intoarce. Dupa ce cutreiera lumea si isi da seama ca alti oameni sunt capabili de prostii mai mari decat ale sotiei sale, se intoarce acasa si traiesc fericiti